joi, 9 octombrie 2014

Băşinile (din capul) lui Dali



Ca de obicei, la un sfert de ceas după micul dejun, îmi prind o floare de iasomie după ureche şi merg la closet. Nici nu m-am aşezat bine şi deja am scaun, unul aproape nemirositor, aşa încît hârtia igienică parfumată şi firul de iasomie continuă să domine de departe atmosfera. Acest eveniment îmi fusese poate anunţat deja de visele fericite şi extrem de voluptoase ale nopţii, care, la mine, anunţă de regulă defecări suave şi inodore. Scaunul de azi a fost însă fără îndoială cel mai pur dintre toate, dacă se poate folosi acest adjectiv în asemenea context. Pricina trebuie că este ascetismul meu cvasiabsolut. Îmi amintesc cu scîrbă şi aproape cu groază de scaunele pe care le aveam în vremea orgiilor mele de la Madrid cu Lorca şi cu Bunuel, pe cînd aveam douăzeci şi unu de ani. O infecţie pestilenţială, discontinuă, spasmodică, plină de spume, convulsivă, infernală, ditirambică, existenţialistă, iritantă şi sangvinolentă faţă de ce e azi. Această continuitate cvasifluidă m-a făcut să mă gîndesc toată ziua la mierea harnicelor albine.

Am avut o mătuşă care avea oroare de tot ce avea legătură cu domeniul scatologic. Numai ideea că ar fi putut să scape vreun pîrţ o făcea să plângă. Faptul că nu i se întîmplase aşa ceva nici măcar o dată în viaţă era pentru ea o chestiune de onoare. Azi, treaba asta mi se pare în mult mai mică măsură o exagerare. Într-adevăr,  am observat că în perioadele de ascetism şi de viaţă spirituală intensă, aproape nu dau vînturi. Afirmaţia, mereu reluată în textele sfinte, unde se spune că sfinţii anahoreţi n-au excremente, mi se pare din ce în ce mai aproape de realitate, mai ales dacă ţinem seama de ideile unor Philippus, Theophrastus, Bombast von Hohenheim, care explică faptul că gura nu e de fapt o gură, ci un stomac şi că, după ce mesteci mult hrana fără s-o înghiţi, eşti oarecum hrănit chiar dacă scuipi ce ai în gură. Anahoreţii mestecă rădăcini şi lăcuste şi apoi le scuipă. Credinţa lor şi impresia naivă că se află deja în ceruri le dau o stare de euforie.

(Salvador Dali – Jurnalul unui geniu)


Un comentariu:

  1. Petrov, am belit pula:

    http://www.hotnews.ro/stiri-international-18271771-britanic-suspectat-ebola-murit-macedonia-altul-prezinta-simptome.htm

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate