joi, 26 iunie 2014

Afini


Ştirile de la ora 5. Un conflict între două clanuri ţigăneşti. Discuţie reporter - "victimă":
- Ne-a luat la bătăi cu săbii şi topoare!
- Din ce motiv?
- Au ei ceva cu noi în comun!


marți, 24 iunie 2014

Struţi de beton



Cei mai mulţi oameni habar n-au să ţină de-o umbrelă. Îşi imaginează că dacă-şi acoperă capul un pic cu marginea ei, gata, n-o să-i mai plouă. În acest timp 70-80% din suprafaţa umbrelei stă degeaba, iar ploaia îi udă pe spate într-o veselie. Asta dacă nu cumva bate vântul din faţă. Dar n-are sens să introducem şi direcţia vântului aici, că pentru ăştia e deja fizică cuantică.

joi, 19 iunie 2014

Ascuţimea


Îmi face o deosebită plăcere când la cantina studenţilor îl văd pe câte unul cum încearcă ascuţimea cuţitelor din tava din care urmează să-mi aleg şi eu unul. Cu degetul.


marți, 17 iunie 2014

Mai bine manelist



Nu ştiu ce pula mea de eveniment era sâmbătă seara la Matei Corvin, dar când am trecut noi pe-acolo presta o formaţie alcătuită din două fete şi doi băieţi cu nişte voci şi feţe de retardaţi, care mi-au adus aminte de elevii de la Casa de Copii Beiuş (CCB-işti cum le ziceam noi). Un fel de AS XX de la casa de copii săraci cu duhul, ca gen musical. Lume foarte puţină, vreo 15 oameni, în primul rând, singur, boschetarul nebun pitic musculos, pe care-l ştie toată lumea din Cluj se certa cu ritmul. Unul din membrii formaţiei, ofuscat de prezenţa redusă a “fanilor “, ne-a explicat iritat, dând vina pe noi toţi, amatorii de muzică din lume:

“Ne scuzaţi că nu cântăm manele, dar unii se respectă!”

Au urmat, cât am stat prin zonă,  două cântecele mongoloide cu refrenele: “Una, una e, una eeeeeeeeeeee!”, respectiv “Nating, nating nating nating!”.


luni, 16 iunie 2014

joi, 12 iunie 2014

La băi




Am fost  la plimbare cu bicicleta. Am ajuns la fostele Băi Someşeni. O mare întindere de stufăriş şi papură presărată ici-colo cu ruinele băilor din care s-a furat cam tot ce s-a putut în ultimii 25 de ani. Dacă vreţi cărămizi, mai sunt. Am văzut nişte pensionari prăjiţi de soare care-şi bălăngăneau picioarele în nişte bălţi absolut jegoase, doi cocalari cu beri în mâna. N-am prea înţeles ce dracu’ căutau prin smârcurile alea. Unii oamenii vin cu bidoane şi peturi să ia apă de la izvoarele care mai există încă aici. Am întâlnit şi noi unul la “izvorul pentru bilă”. Venise cu maşina, a scos din portbagaj mai multe peturi. A desfăcut dopul, o creangă înfiptă într-o ţeavă din care s-a pornit să curgă încet apă. Mi-a zis omul, foarte convins,  că aceste izvoare au fost create de doctori specialişti, fiecare în alt scop: pentru bilă, ficat, gastrită, rinichi etc. Eu l-am întrebat serios dacă o fi chiar aşa, fiecare izvor pentru altă afecţiune. A confirmat. O pisică foarte scârbită a trecut pe cărarea de pământ fără să se uite la noi. Am gustat şi eu din apa de bilă. Un pic sulfuroasă, dar bună. Pentru colecistul meu strangulat. La întoarcere, ne-am oprit pe terasă la Univers T la o Silva şi am constatat că mi s-a spart camera de la bicicletă.


luni, 9 iunie 2014

Toalete ecologice?



În  urmă cu 15 ani am intrat prima dată într-o toaletă ecologică. De-atunci am mai intrat de foarte multe ori forţat de împrejurări. Să mă piş am intrat, că să mă cac mi-era groază. Totuşi m-am căcat o singură dată, în 2012 la Oser, după ce am băut un vin fiert foarte dubios. Nici hârtie igienică n-am avut destulă la mine, m-am şters şi cu câteva pagini dintr-o carte îngălbenită dezmembrată găsită acolo.

De câte ori v-aţi căcat într-o astfel de budă în viaţa voastră?


miercuri, 4 iunie 2014

Lucrurile la care...



“Lucrurile la care ţineai cel mai mult, într-o bună zi ajungi să vorbeşti despre ele tot mai puţin, şi cu mare greu, când n-ai încotro şi trebuie s-o faci. Te saturi până-n gât să te asculţi vorbind mereu… O scurtezi… Renunţi… De treizeci de ani vorbeşti întruna… Nu mai ţii să ai dreptate. Nu mai ai chef să-ţi păstrezi nici măcar un locşor printre plăceri… te scârbeşti… Pe viitor îţi e de-ajuns să înfuleci un pic, să-ţi faci rost de puţină căldură şi să dormi cât mai mult cu putinţă îndreptându-te spre nimic. Ca să-ţi recapeţi interesul ar trebui să faci alte maimuţăreli în faţa celorlalţi. Dar nu mai ai putere să-ţi schimbi repertoriul. Bălmăjeşti. Cauţi tot felul de pretexte şi scuze să rămâi aici, alături de amici, dar moartea e şi ea aici, puţind, alături de tine, tot timpul...”

(L.F. Celine- Călătorie la capătul nopţii)

Azi am recuperat o nebună căruntă cu unghii negre lungi din mijlocul drumului dintre maşinile care-o claxonau. Şi, pe când o conduceam spre o adresă aproximativă inventată probabil pe loc de mintea ei greşită, îşi înfigea ghearele alea adânc în mâna mea, să nu mă piardă, să vorbească, să mă vorbească cât mai mult. Am scăpat urgent de ea. Acasă m-am spălat de două ori pe mâini cu apă foarte fierbinte.