miercuri, 23 septembrie 2015

Red Army, Choaie!


Am fost la Red Army Choir ieri seară. Când am ajuns în faţa Sălii Palatului, am avut un mic şoc. O armată de bătrâni în haine de duminică se înghesuia, viermuia, roia fericită, juca spectacolul degradant şi deprimant al bătrâneţii. Am avut senzaţia c-am ajuns cu 30 de ani mai repede decât trebuia.

Obişnuita întârziere şi înghesuială la intrare, deja nici nu mă mai enervez prea tare. E la fel la orice concert. M-am aşezat la intrarea presei, dar bineînţeles că toţi moşii şi babele alea au fost siguri că pentru ei este acea uşă şi au năvălit, chiar dacă scria clar că-i pentru presă şi invitaţi. Săracii, n-ai cum să nu-i înţelegi, erau deja terminaţi de aşteptare, la media de vârstă de minim 60 de ani care era acolo, mă mir că n-au murit unii de infarct la intrare. Nu exagerez, am văzut şi scaune cu rotile.

Sala Palatului arată groaznic, în ciuda unor cârpăceli timide la tapiţerii totul e jalnic, mochete, tapiţerii, scaune. Împărăţia acarienilor. Alergicii la acarieni să se abţină, ar muri în 5 secunde în această sală.

Spectacolul a fost exotic, interesant, amuzant (involuntar), deprimant (involuntar). Am râs cu lacrimi, am căzut pe gânduri, m-a pierdut pe alocuri, m-a luat mila. Teatru de revistă, cabaret şi aromă de circ. Dansuri, piese celebre cântate de cor, ruseşti şi internaţionale, craci dezgoliţi discret. Momentele preferate: dansul cu săbiile şi superinterpretarea Get Lucky (Daft Punk). Nessun Dorma, dacă nu bine cântată cel puţin bine urlată, nu ştiu nu mă pricep. Oricum o melodie potrivită pentru bătrâneii din sală.

Aplauzele ritmate ca la “Floarea din Grădină”, care însoţeau orice piesă cunoscută de aceşti suferinzi de gerontism, m-au scos din sărite, pur şi simplu nu mai puteai auzi melodiile, ei însă păreau că se simt foarte bine. Cred că aşa se aplauda şi la Ceauşescu. Foarte amuzantă chitara aia triunghiulară imensă, balalaika contrabas.

Dacă s-ar fi dat iarbă la intrare, ar fi fost concertul perfect. O experienţă mişto per ansamblu, tristă pe alocuri, armata aia de bătrâni amintind de ultimele filme ale lui Roy Andersson nu face bine la creier.

(Titlul iniţial a fost “Revelion TVR 1985”)

Un comentariu:

  1. Si tu ai sa imbatranesti, Choaie :)
    Si, evident, o sa fii diferit. Cel mai.

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate