luni, 25 ianuarie 2016

Animale în boxa acuzaților



… Unul dintre cele mai fascinante exemple provine din Evul Mediu, când animalele erau convocate la tribunal și judecate pentru că au atacat sau au devorat proviziile de hrană ale oamenilor. Să luăm, de exemplu, însemnările din procesul “Statul împotriva lăcustelor, care a avut loc în sudul Franței în 1338. Avocatul episcopului a condamnat lăcustele după un proces autentic, anunțând că “vina acuzatelor a fost clar demonstrată prin depozițiile unor martori de încredere, ca și prin zvonuri publice”. De aceea, “le somăm pe sus-numitele lăcuste, cosași și alte animale, indiferent de numele pe care și-l iau, ca, sub blestem și anatemă, să părăsească viile și ogoarele acestui district, în termen de șase zile de la publicarea acestei sentințe și să nu mai facă stricăciuni aici sau în altă parte.

Am dat peste această consemnare a procesului într-o bijuterie de carte, publicată de un specialist american în istorie socială în 1906 și numită “The Criminal Prosecution and Capital Punishment of Animals: The Lost History of Europe’s Animal Trials”. O practică acceptată în întreaga Europă, începând cu secolul al X-lea și până în secolul al XVI-lea, era arestarea animalelor, însoțită de desemnarea unor avocați care să le apere, de dezbaterea vinovăției lor în tribunal și apoi condamnarea lor la diverse pedepse. Porcii erau spânzurați, măgarii lâncezeau prin pușcării așteptându-și judecata, limacșii erau excomunicați, cârtițele erau surghiunite. În 1519, în Tirolul de Vest, de exemplu, s-a început urmărirea penală împotriva unor șoareci de câmp și a unor cârtițe “pentru că au făcut galerii sub pământ și l-au afânat, astfel că nu a putut crește niciun fir de iarbă sau de altceva verde”. Judecătorul a decretat că “pentru ca numiții șoareci să-și poată invoca nevoile drept cauză a comportamentului lor” le-a fost desemnat un avocat competent. Acesta a fost angajat – nu este clar dacă s-a întâlnit cu vreunul dintre clienții lui complet inconștienți de această situație – și apoi a fost prezentată o lungă listă de martori, atât pentru acuzare, cât și pentru apărare. După ce au fost luate în considerare toate pledoariile, judecătorul i-a condamnat la surghiun, dar a îngăduit o escortă de protecție până la ieșirea din zonă și “un răgaz suplimentar de paisprezece zile pentru toți cei care au pui sau pentru cei imaturi. Dar, la expirarea termenului, fiecare dintre aceștia trebuie să plece.”

Caracterul motivat al proceselor intentate împotriva acestor rozătoare se reflectă și în tratamentul exemplar aplicat limacșilor în 1487. “Jean Robin, episcop de Autun, a dispus organizarea unor procesiuni publice timp de trei zile în fiecare parohie și a somat limacșii să părăsească teritoriul până la încheierea acestui termen, sub amenințarea cu procesul.” După trei avertismente, limacșii au refuzat cu încăpățânare să se deplaseze mai mult de două degete într-o direcție sau alta și, cu regret, au fost excomunicați.

Uneori animalele câștigau procesele prin recurs. Istoricul E.P. Evans a găsit un exemplu: un măgar și un porc condamnați la spânzurătoare au obținut de la un tribunal superior comutarea sentințelor, astfel încât au fost doar “izbiți în cap”. Alte necuvântătoare n-au fost atât de norocoase: în 1394 un porc a fost spânzurat la Montaigne în Franța pentru că “a comis sacrilegiul de a mânca o ostie”.

(Patricia Pearson – Scurtă istorie a anxietății)

6 comentarii:

  1. Ei, mă bucur să aduc și eu picătura mea de miere în fagurele obștesc al cunoașterii.
    Află că Evul Mediu nu s-a încheiat încă în comuna Măgurele, unde profesorul universitar Ion Bănşoiu, filozof la bază, patron al editurii Paideia, organizează tribunale în care judecă animalele din bătătură. Dacă un câine s-a căcat pe alee sau o pisică a rupt un trandafir, animalul este judecat și condamnat la un numr de zile de carceră sau regim de apă fără mâncare.
    În plus, mai exista o închisoare pentru animale în comuna Urzica, o groapă unde erau aruncate de vii animalele care nu mai erau de folos în gospodărie: http://www.mediafax.ro/social/olt-mai-multi-caini-vii-aruncati-intr-o-groapa-de-gunoi-1027921

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. e verificabila asta cu bansoiu?:))

      Ștergere
    2. Da, poți merge acolo să întrebi localnicii. Dacă vrei detalii, mă interesez.

      Ștergere
  2. Justitia trebuie sa fie ubicua. E marketingu atemporal al dreptatii. ce, anaf-u n-a taxat bacsisu?

    RăspundețiȘtergere
  3. ma fut in postarile tale nu mai inteleg nimic
    blogul asta si-a pierdut esenta

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "blogul asta si-a pierdut esenta" :)))

      intoarce-te la esenta pulii.

      Ștergere