luni, 11 ianuarie 2016

Dublu handicap


L-am revăzut pe handicapatul cu păr lung şi cărunt, căruia îi lipseşte o bucată dintr-un picior şi umblă cu cârje şi rucsac. Era în Mega, se chinuia să ia o pâine de pe un raft poziţionat mai jos, când un tânăr a vrut să-l ajute. M-am poziţionat optim dincolo de legume-fructe să văd cum va reacţiona. A sărit agil cu cârjele un metru în spate (mai mult nu avea loc) şi l-a certat ofensat: “Lasă-mă, domle, în pace că pot şi singur!”. Tânărul a dispărut urgent printre rafturi.

Eu am păţit un pic mai rău cu acelaşi handicapat. Veneam obosit din oraş, gândindu-mă, după numeroase dovezi de nesimţire adunate în interacţiunile cu vânzătorii din oraş, ce-o fi cu oamenii ăştia de sunt atât de înăcriţi şi scârboşi. Cu astea în cap l-am văzut pe domnul de mai sus, chinuindu-se să deschidă o uşă prevăzută cu mecanism pentru autoînchidere. Când deschidea un pic uşa şi încerca să se strecoare înăuntru avansând un pas, uşa se închidea peste cârjele lui iar el se trăgea din nou din cadrul uşii involuntar. Adevărul e că nu prea reuşea săracul să intre. M-am repezit şi am deschis larg uşa magazinului de pâine. A sărit imediat mai bine de-un metru înapoi sprijinindu-se în cârje şi urlând cât îl ţinea gura: “Vai, domnule pot şi singur, vai, lăsaţi-mă în pace, domle! Incredibil, domle!” etc. Nu se mai oprea, se uita lumea la mine deja, mi-am cerut scuze că am vrut să-l ajut şi m-am cărat mormăind ceva de morţii mă-sii de prăjit.


Următorul handicapat pe care-l voi ajuta va trebui să fie extrem de convingător.

2 comentarii:

  1. Ma cac pe Mega Image-ul vostru de bucuresteni cocliti. Mitici fara suflet. Eu intram aici adesea sa intreb "Unde stai in Cluj?". Asta e blog despre Cluj, da? Sa fie clar!

    RăspundețiȘtergere