marți, 2 februarie 2016

Manichiură, poate chiar pedichiură




Nu-mi place să umblu cu cuţite la mine, dar, fiindcă nu mai aveam nici măcar un cuţit decent în casă, m-am dus la meseriaşul din cartier. L-am întrebat cât costă să-mi ascută 4 cuţite, mi-a zis că 12 lei. Am acceptat, i-am dat cuţitele şi l-am rugat să-mi ascută unul pe loc, că am ceva carne de tăiat, urmând ca după restul să vin eu a doua zi. A ascuţit foarte atent primul cuţit pe polizor. Când a trecut la al doilea i-am spus să mi-l dea pe ăla primul că vin mâine după cum îi spusesem deja. A mormăit ceva, n-am înţeles. Am presupus că vrea să-l termine şi pe ăla dintr-un anume motiv. În timp ce mă gândeam la asta el tot poliza, iar apoi încerca acest al doilea cuţit. Îl încerca tăindu-şi pieliţa de la unghii. În faţa mea, nici prin cap nu-i trecea că e ceva greşit, scârbos, contagios poate. Poliza un pic, apoi încerca. Mi-a zis că e un cuţit dintr-un material foarte prost în timp ce făcea aceste încercări la cuticule. I-am zis nerăbdător să-mi dea cuţitul ascuţit. Nu mai suportam să-l văd tăind pieliţele alea. I-am dat şi bacşiş un leu, mi s-a făcut milă de el.