sâmbătă, 23 aprilie 2016

Politeism, creștinism, ateism,...




4. Ateismul, ultima consecință a creștinismului

Lipsa credinței este o mișcare într-un joc ale cărui reguli sunt stabilite de credincioși. Negarea existenței lui Dumnezeu înseamnă acceptarea categoriilor monoteismului. Toate aceste categorii ies din uz, ateismul devine neinteresant și își pierde repede sensul. Ateii spun că vor o lume seculară, dar lumea definită prin absența unui Dumnezeu al creștinilor rămâne totuși o lume creștină. Laicismul este, ca și castitatea, o stare definită tocmai prin lucrurile pe care le respinge. Dacă ateismul are un viitor, acela nu poate fi decât reînvierea creștinismului; de fapt, creștinismul și ateismul decad împreună.

Ateismul este o înflorire mai recentă a pasiunii creștine pentru adevăr. Nici un păgân nu e dispus să sacrifice bucuria vieții doar de dragul adevărului. Ei nu prețuiesc realitatea crudă, ci amăgirea. La greci, scopul filosofiei era găsirea fericirii sau mântuirea, nu găsirea adevărului. Dragostea de adevăr este un cult creștin.

Vechii păgâni aveau toate motivele să se sperie de asprimea barbară a primilor creștini. Nici una dintre religiile secrete de care lumea antică era plină nu pretindea ceea ce pretindeau creștinii – că toate celelalte credințe erau greșite. Tocmai din acest motiv, adepții lor n-ar fi putut deveni niciodată atei. Când creștinii au insistat spunând că sunt singurii care posedă adevărul, au condamnat definitiv bogăția luxuriantă a lumii păgâne.

Într-o lume cu mai mulți zei, ateismul nu poate fi niciodată generalizat. Ne putem doar lepăda de unul dintre zei, acceptându-l pe altul sau crezând – precum credeau Epicur și discipolii săi – că zeii nu contează de vreme ce au încetat de mult a se preocupa de lucruri lumești.

Creștinismul a lovit chiar în miezul toleranței iluziilor păgâne. Susținând că nu există decât o singură credință adevărată, el i-a conferit adevărului valoarea pe care n-o avusese niciodată înainte. De asemenea, a făcut pentru prima oară posibilă lipsa credinței în divinitate. Mult așteptata consecință a credinței creștine este o idolatrizare a adevărului, care și-a găsit cea mai desăvârșită expresie în ateism. Și dacă astăzi trăim într-o lume fără zei, trebuie să-i fim recunoscători creștinismului pentru asta.

(John Gray – Câini de paie, gânduri despre oameni și alte animale)

4 comentarii:

Persoane interesate